SOFÁ, sofale, s. f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din tc. sofa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SOFÁ ~le f. Canapea îngustă având, de obicei, un capăt mai ridicat. [Art. sofaua; G.-D. sofalei] /<turc., fr. sofa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sofá (-ále), s. f. – Divan. – Mr. sufae. Tc. (arab.) sofa (Șeineanu, II, 324; Ronzevalle 112), cf. ngr. ροφᾶς, alb. sofa, bg., sb., it., fr. sofa.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sofá s. f., art. sofáua, g.-d. art. sofálei; pl. sofále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOFÁ, șofez, vb. I. Intranz. A conduce un automobil. – Din șofer (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘOFÁ ~éz intranz. A conduce un automobil . ~ cu multă siguranță. /Din sofer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOFÁ vb. I. tr. A conduce un automobil. [< fr. chauffer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOFÁ vb. tr. a conduce un automobil. (< șofer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÓFĂ s. f. v. sofa.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘOFÁ vb. a conduce. (~ cu multă siguranță.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șofá vb., ind. prez. 1 sg. șoféz, 3 sg. și pl. șofeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink