smicurát, smicurátă, adj. 1. (înv.) sfărâmat, zobit. 2. (înv.; despre boabele de porumb) dezghiocat. 3. (reg.; despre oameni) trist.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SMICURÁ vb. v. biciui, dezghioca, mărunți, pisa sfărâma, șfichiui, zdrobi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SMICURÁ, smícur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un știulete de porumb; (despre păstăioase) a bate păstăile uscate pentru a separa boabele (de mazăre, etc.). 2. (Fig.) A călca în picioare. (din smâc1, in loc de smicula, ca și în zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink