SMICIULÁ, smíciul, vb. I. Tranz. 1. A biciui. 2. A zdruncina, a clătina cu putere, a agita. 3. A face bucăți, a rupe. (din smâc¹ prin încrucișare cu bici [; sau derivat în mod direct din bici, fără a-i putea însă explica semantismul])
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink