smag (-guri), s. n. – 1. Savoare, gust. – 2. (Arg.) Feciorie. – Var. smah, șmac, șmah. Germ. Geschmach, prin intermediul pol., rut. smak (Candrea; Scriban, Arhiva, 1913; cf. Pașca, Dacor., Dacor., VII, 407).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din. germ. [Ge]schmack.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

Șmag n. reg. Gust (rău) pe care îl capătă unele mâncăruri sau băuturi; iz. /<germ. Schmack
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘMAG s. v. aromă, balsam, iz, mireasmă, parfum.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șmag s. n., pl. șmáguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink