smăcinát, smăcinátă, adj. (înv.) 1. fărâmițat; zdrobit; ruinat. 2. (despre dantură) cariat. 3. (fig.) agitat, tulburat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SMĂCINÁ vb. v. clătina, cutremura, scutura, sfâșia, strivi, zdrobi, zdruncina, zgâlțâi, zgudui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink