smăcináre, smăcinări, s.f. (înv.) 1. fărâmițare; zdrobire. 2. tortură. 3. agitație, tulburare. 4. (fig.) zbucium sufletesc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SMĂCINÁ vb. v. clătina, cutremura, scutura, sfâșia, strivi, zdrobi, zdruncina, zgâlțâi, zgudui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink