SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Conc.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUȚÉNIE ~i f. 1) Caracter slut; urâțenie. 2) Ființă sau lucru slut; urâțenie. /a sluți + suf. ~enie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUȚÉNIE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Sluțenie ≠ frumusețe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sluțénie s. f. (sil. -ni-e), art. sluțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink