SLÚJNICĂ, slujnice, s. f. (Astăzi rar) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. – Din sl. služĩnikŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SLÚJNICĂ ~ce f. rar Femeie angajată la stăpân pentru treburi casnice; servitoare. /<sl. služiniku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLÚJNICĂ s. v. servitoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

slújnică s. f., g.-d. art. slújnicei; pl. slújnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLÚJNICA-CÚCULUI s. v. codobatură, prundar, prundaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

slujníc, -ă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv.) servitor, slugă. 2. (s.f.; reg.; în sintagmă) slujnica-cucului = codobatură. 3. (s.m.; reg.) piuar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink