SLUJITORÍME s. f. (Colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUJITORÍME f. înv. (colectiv de la slujitor) 1) Totalitate a slujitorilor. 2) Mulțime de slujitori. /slujitor + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUJITORÍME s. servitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

slujitoríme s. f., g.-d. art. slujitorímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink