SLUGĂRNICÍRE, slugărniciri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a slugărnici și rezultatul ei. – V. slugărnici.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

slugărnicíre s. f., g.-d. art. slugărnicírii; pl. slugărnicíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A slugări. – Din slugarnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SLUGĂRNICÍ ~ésc 1. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăți. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorință. 2) A servi în calitate de slugă; a argăți. /Din slugarnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUGĂRNICÍ vb. v. slugări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUGĂRNICÍ vb. v. servi, sluji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

slugărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicésc, imperf. 3 sg. slugărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugărniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink