SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SLUȚITÚRĂ s. v. monstru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sluțitúră s. f., g.-d. art. sluțitúrii; pl. sluțitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink