SLAVIZÁRE, slavizări, s. f. Acțiunea de a (se) slaviza și rezultatul ei. – V. slaviza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SLAVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) slaviza și rezultatul ei. [< slaviza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

slavizáre s. f., g.-d. art. slavizării; pl. slavizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLAVIZÁ, slavizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face pe cineva să devină slav, a adopta sau a face pe cineva să adopte limba și obiceiurile slavilor. – Din fr. slaviser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SLAVIZÁ ~éz tranz. A face să se slavizeze. /slav + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SLAVIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile slavilor; a deveni asemănător cu slavii. /slav + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLAVIZÁ vb. I. refl., tr. A deveni sau a face pe cineva să devină slav după limbă și obiceiuri; a da un aspect, un caracter slav. [Cf. fr. slaviser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SLAVIZÁ vb. refl., tr. a deveni, a face pe cineva să devină slav prin limbă și obiceiuri. (< fr. slaviser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

slavizá vb., ind. prez. 1 sg. slavizéz, 3 sg. și pl. slavizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink