SLĂBĂTÚRĂ, slăbături, s. f. Om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă. – Slab + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SLĂBĂTÚRĂ s. (fam.) sfrijitură. (Ce e ~ asta de om?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

slăbătúră s. f., g.-d. art. slăbătúrii; pl. slăbătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink