SITUAȚIONÁL, -Ă, situaționali, -e, adj. Care se referă la o situație, care este legat de o circumstanță. [Pr.: -tu-a-ți-o-] – Situațiune + suf. -al.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SITUAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de situație; propriu situației. /<fr. situationel, engl. situational
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SITUAȚIONÁL, -Ă adj. Care se referă la o situație; legat de o circumstanță. [Pron. -ți-o-. / cf. it. situazionale].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SITUAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la o anumită situație. (< engl. situational)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SITUAȚIONÁL adj. circumstanțial, conjunctural. (Din punct de vedere ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
situaționál adj. m. (sil. -tu-a-ți-o-), pl. situaționáli; f. sg. situaționálă, pl. situaționále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
situaționál, -ă adj. Care este legat de o anumită situație ◊ „În «Princepele» se folosesc cărămizile factuale și situaționale oferite de texte literare și documente mai mult sau mai puțin cunoscute.” R.lit. 1 II 79 p. 4 (din it. situazionale, cf. engl. situational; CD; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink