SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SIPÍCĂ ~ci f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, păroase, adânc crestate, și flori mărunte, de culoare albă-albăstruie, grupate în inflorescențe globuloase. 2) Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri moi în partea inferioară, cu frunze penate și cu flori de culoare galben-roșcată, ce crește prin fânețe. /<sl. šipuku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIPÍCĂ s. (BOT.) 1. (Cephalaria transsilvanica) (reg.) bărburel. 2. (Scabiosa ochroleuca) (reg.) rueni (pl.), năsturaș-de-bube.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIPÍCĂ s. v. măceș, mușcatul-dracului, sirinderică, trandafir sălbatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sipícă (-ci), s. f. – Plantă (Scabiosa ochroleuca). Bg. sipka „variolă” (Conev 49), cf. numele științific al plantei. Legătura cu sl. sipikŭ „trandafir” (Cihac, II, 345) nu este probabilă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sipícă s. f., g.-d. art. sipícii; pl. sipíci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink