SINTONIZÁRE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. – V. sintoniza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTONIZÁRE s.f. Acțiunea de a sintoniza și rezultatul ei; reglarea a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. [< sintoniza, după fr. syntonisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTONIZÁRE s. v. acordare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sintonizáre s. f., g.-d. art. sintonizării; pl. sintonizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTONIZÁ, sintonizez, vb. I. Tranz. A realiza o sintonie; a acorda pe aceeași frecvență. – Din fr. syntoniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTONIZÁ vb. I. tr. A realiza o sintonie; a acorda. [< fr. syntoniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTONIZÁ vb. tr. a realiza o sintonie; a acorda (4). (< fr. syntoniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTONIZÁ vb. v. acorda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sintonizá vb., ind. prez. 1 sg. sintonizéz, 3 sg. și pl. sintonizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink