SINTAGMÁTIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. De sintagmă, al sintagmei. – Din fr. syntagmatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTAGMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sintagme; propriu sintagmelor. /<fr. syntagmatique, germ. syntagmatisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTAGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la sintagmă. [Cf. fr. syntagmatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la sintagmă. ♦ clasă ~ă = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical; raporturi če = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli če = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sintagmátic adj. m., pl. sintagmátici; f. sg. sintagmátică, pl. sintagmátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink