SINTÁCTIC, -Ă, sintactici, -ce, adj. 1. Care se referă la sintaxă, privitor la sintaxă, de sintaxă. 2. (Substantivat, f.; în sintagma) Sintactică poetică = sintaxă poetică, v. sintaxă. – Din ngr. sintaktikós, fr. syntactique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTÁCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sintaxă; propriu sintaxei. Analiză ~că. /<ngr. sintaktikós, fr. syntactique, germ. sintaktisch, Syntaktik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTÁCTIC, -Ă adj. Referitor la sintaxă; sintaxic. [Cf. fr. syntactique, gr. syntaktikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINTÁCTIC, -Ă I. adj. referitor la sintaxă. II. s. f. sintaxă (2). (< fr. syntactique, gr. syntaktikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sintáctic adj. m., pl. sintáctici; f. sg. sintáctică, pl. sintáctice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink