SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINOLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei, limbii, literaturii și culturii poporului chinez. [G.-D. sinologiei] /<fr. sinologie, germ. Sinologie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINOLOGÍE s.f. Știință care studiază istoria, limba și literatura chineză. [Gen. -iei. / < fr. sinologie, cf. lat.t. sina – chinez, gr. logos – știință].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINOLOGÍE s. f. știință care studiază istoria, limba și cultura chineză. (< fr. sinologie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sinologíe s. f., art. sinología, g.-d. sinologíi, art. sinologíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINOLOGÍE (‹ lat. Sina „China” + gr. logos „studiu”) s. f. Disciplină care are ca obiect de studiu lumea chineză în general. În particular, specialistul în s. cercetează mitologia, istoria, gândirea literatura sau religiile Chinei, condiția fundamentală fiind competența lingvistică (în special accesul la texte în limba chineză veche), iar obiectivul urmărit este traducerea unor asemenea texte în limba maternă sau într-o limbă de circulație internațională, comentarea și popularizarea lor.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink