SINCRONIZÁ, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în același timp. ♦ A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în stare de a funcționa în paralel cu o rețea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare. – Din fr. synchroniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SINCRONIZÁ ~éz tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face să fie sincronic; a face să se producă sau să funcționeze în același timp. /<fr. synchroniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCRONIZÁ vb. I. tr. A face sincrone (două sau mai multe mișcări, fenomene etc.), a face să fie executat în același timp. ♦ A realiza sincronismul fenomenelor periodice. ♦ A face să se potrivească într-un film partea sonoră cu imaginea. [Cf. fr. synchroniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCRONIZÁ vb. tr. a face sincrone. ◊ a realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu cea de sunet corespunzătoare. (< fr. synchroniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sincronizá vb., ind. prez. 1 sg. sincronizéz, 3 sg. și pl. sincronizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink