4 definiții pentru sincriză

sincríză s. f., pl. sincríze

SINCRÍZĂ s.f. Figură retorică prin care se definește ceva prin contrariul său. [Cf. gr. synkrisis].

SINCRÍZĂ s. f. figură retorică prin care se definește ceva prin contrariul său. (< gr. synkrisis)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sincriză (gr. sygkrisis, lat. contentio „comparație prin opoziție”), figură retorică prin care se definește ceva în comparație cu ceea ce îi este opus (A): „Pacea este incompatibilă cu lipsa de libertate.” Cf. lat.: „Et nomen pacis dulce est, et ipsa res salutaris. Sed inter pacem et servitutem plurimum interest. Pax est tranquilla libertas, servitus malorum omnium postremum, non modo bello, sed morte etiam repellendum.” (Cicero; H.-G., p. 285)

Intrare: sincriză
sincriză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sincri sincriza
plural sincrize sincrizele
genitiv-dativ singular sincrize sincrizei
plural sincrize sincrizelor
vocativ singular
plural