SINCRÉTIC, -Ă, sincretici, -ce, adj. Care ține de sincretism, referitor la sincretism. – Din fr. syncrétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCRÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sincretism; propriu sincretismului. /<fr. syncrétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCRÉTIC, -Ă adj. Referitor la sincretism; sincretistic. [< fr. syncrétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCRÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la sincretism. 2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global. (< fr. syncrétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCRÉTIC adj. (rar) sincretistic. (Fenomen ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sincrétic adj. m., pl. sincrétici; f. sg. sincrétică, pl. sincrétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink