SINCOPÁRE, sincopări, s. f. Faptul de a (se) sincopa. – V. sincopa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCOPÁRE s.f. Acțiunea de a sincopa și rezultatul ei. [< sincopa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sincopáre s. f., g.-d. art. sincopării; pl. sincopări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SINCOPÁ ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. și pl. sincopeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink