SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (Geol.) Cută a straturilor din scoarța pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. – Din fr. synclinal.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINCLINÁL ~e n. geol. Cută concavă a straturilor din scoarța terestră. [Sil. sin-cli-] /<fr. synclinal
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINCLINÁL s.n. Partea concavă a unei cute geologice. [Pl. -le, -luri. / < fr. synclinal, cf. gr. syn – cu, klinein – a se înclina].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINCLINÁL s. n. partea concavă a unei cute a scoarței terestre. (< fr. synclinal)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sinclinál s. n., pl. sinclinále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SINCLINÁL (‹ fr.; {s} sin- + gr. klinein „ a se înclina”) s. n. (GEOL.) Cută a stratelor din scoarța Pământului având aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. În partea centrală a unui s. se găsesc roci mai tinere. În cazul reliefului conform cu structura, este legat de forme de relief negative (văi, depresiuni). Totuși, prin eroziune diferențială sau în urma unor mișcări de înălțare în bloc, s. poate să rămână în relief ca o culme înălțată față de ariile din jur, sub forma unui s. suspendat (ex. Masivul Bucegi este un vast s. suspendat).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink