SIMPLÓCĂ s.f. Procedeu retoric constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început și, respectiv, cel de la sfârșit rămân aceleași. [< fr. symploque, cf. gr. symploke].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMPLÓCĂ s. f. figură de stil constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început este același cu cel de la sfârșit. (< fr. symploque, gr. symploke)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

símplocă s. f., g.-d. art. simplócii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink