SIMÁNDRĂ, simandre, s. f. (Înv.) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din fr. simandre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

simándră s. f., g.-d. art. simándrei; pl. simándre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink