SILVÉSTRU, -Ă, silveștri, -stre, adj. (Livr.) 1. Păduros; sălbatic. 2. Care este specific regiunilor sau locuitorilor din regiunile păduroase. – Din lat. silvester, -tris.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILVÉSTRU, -Ă adj. (Rar) De pădure. [< fr. sylvestre, lat. silvester].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILVÉSTRU, -Ă adj. de pădure. (< fr. sylvestre, lat. silvester)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILVÉSTRU adj. v. împădurit, păduros.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
silvéstru adj. m., pl. silvéștri; f. sg. silvéstră, pl. silvéstre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILVESTRU, numele a doi papi și a doi antipapi. Mai important: S. II (Gerbert d’Aurillac) (999-1003), cel dintâi papă francez. Filozof și matematician, unul dintre marii învățați ai timpului.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILVESTRU, Valentin (1924-1996, n. București), publicist și critic român de teatru („Caligrafii pe cortină”). Schițe umoristice („Tufă de Veneția”). Memorialistică.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink