7 definiții pentru «silogism»   declinări

SILOGÍSM, silogisme, s. n. Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

SILOGÍSM ~e n. log. Raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore. /<fr. syllogisme, lat. syllogismus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SILOGÍSM s.n. Raționament deductiv prin care dintr-o judecată universală se derivă o nouă judecată prin intermediul unei a treia. [< fr. syllogisme, cf. lat. syllogismus, gr. syllogismos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SILOGÍSM s. n. raționament deductiv în care dintr-o judecată universală derivă cu necesitate o nouă judecată prin intermediul unei a treia. (< fr. syllogisme, lat. syllogismus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

silogísm (-me), s. n. – Tip de raționament deductiv. – Var. înv. siloghism. Fr. syllogisme și mai demult ngr. συλλογισμός (Gáldi 251).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

silogísm s. n., pl. silogísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SILOGÍSM (‹ fr., gr.) s. n. Tip de deducție în care o propoziție numită concluzie rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise. Logicienii se ocupă mai ales cu silogismele formate din propoziții ce pot fi exprimate sub formă categorică subiect-predicat (s. categoric). S. cel mai simplu constă din trei propoziții: 1) premisa majoră, care conține predicatul concluziei (termenul major); 2) premisa minoră, care conține subiectul concluziei (termenul minor); c) concluzia se deduce din prima judecată prin intermediul celei de-a doua. A fost descoperit de Aristotel. V. figuri silogistice, mod silogistic, deducție, raționament.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink