SILNICÍRE s. v. constrângere, forță, silă, silnicie, violență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SILNICÍ, silnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ Fig. A stâlci, a poci. – Din silnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SILNICÍ ~ésc tranz. 1) A supune în mod silnic. 2) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav starea firească; a stâlci; a poci; a schingiui. /Din silnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SILNICÍ vb. v. constrânge, face, forța, îngrețoșa, obliga, scârbi, sili, sparge, strica, viola.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

silnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silnicésc, imperf. 3 sg. silniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. silniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink