SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziția unui mare număr de minerale și care se folosește în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a a materialelor de construcții. – Din fr. silicate
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

SILICÁT ~ți m. Sare a acidului silicilic care intră în compoziția unui număr mare de minerale și este întrebuințată ca materie primă (în metalurgie, în industria ceramicii, cimentului, betonului, sticlei etc.). /<fr. silicate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SILICÁT s.m. Sare a acidului silicic. [< fr. silicate, cf. lat. silex – piatră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SILICÁT s. m. sare a acidului silicic. (< fr. silicate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conține silicat, ca element principal.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

silicát s. m., pl. silicáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

SILICÁT (‹ fr.) s. n. Produs oxigenat al siliciului cu diferite metale, care se găsește în natură în numeroase minerale (feldspați, mice, piroxeni, amfiboli, olivină, epidot, granați etc.) și care se folosește ca materie primă în ind. ceramică, a cimentului, chimică, metalurgică etc.; s. alcătuiesc una dintre cele mai importante clase de minerale, care reprezintă 75-80% din scoarța terestră.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink