SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziția unui mare număr de minerale și care se folosește în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a a materialelor de construcții. – Din fr. silicate
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
baron
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILICÁT ~ți m. Sare a acidului silicilic care intră în compoziția unui număr mare de minerale și este întrebuințată ca materie primă (în metalurgie, în industria ceramicii, cimentului, betonului, sticlei etc.). /<fr. silicate
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILICÁT s.m. Sare a acidului silicic. [< fr. silicate, cf. lat. silex – piatră].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILICÁT s. m. sare a acidului silicic. (< fr. silicate)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conține silicat, ca element principal.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
silicát s. m., pl. silicáți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
silicați (pl.), (engl.= silicates) compuși oxigenați naturali (și sintetici) ai siliciului cu diverse metale: Na, K, Ca, Mn, Al etc. La baza structurii stă tetraedrul șSiO4ț4-, care intră în alcătuirea celulei elementare și a modelului reticular al acestora. După structura internă se disting: → nezosilicați, → sorosilicați, → ciclosilicați, → inosilicați, → filosilicați, → tectosilicați, care grupează un nr. foarte mare de min. cu compoziție chimică complexă. În natură, s. constituie 75% din scoarța terestră; se formează prin toate procesele petrogenetice, fiind constitu- enții principali ai rocilor magmatice, metamorfice și sedimentare. Proprietățile lor foarte diverse și adesea variabile, îi fac larg utilizabili, ca materiale refractare, în ceramică, sticlărie, sursă de metale rare etc.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SILICÁT (‹ fr.) s. n. Produs oxigenat al siliciului cu diferite metale, care se găsește în natură în numeroase minerale (feldspați, mice, piroxeni, amfiboli, olivină, epidot, granați etc.) și care se folosește ca materie primă în ind. ceramică, a cimentului, chimică, metalurgică etc.; s. alcătuiesc una dintre cele mai importante clase de minerale, care reprezintă 75-80% din scoarța terestră.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink