SÍLFĂ s. v. silfidă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sílfă s. f., g.-d. art. sílfei; pl. sílfe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SILF, -Ă s. m. f. (mit.) geniu al aerului, la celți. (< fr. sylphe, lat. sylphus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

silf s. m., pl. silfi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink