SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIHĂSTRÍE ~i f. 1) Viață de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăiește un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate. [G.-D. sihăstriei; Sil. -hăs-tri-e] /<sl. sihastirija, ngr. isyhastírion
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIHĂSTRÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIHĂSTRÍE s. v. izolare, pustietate, singurătate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sihăstríe s. f., art. sihăstría, g.-d. art. sihăstríei; (locuri) pl. sihăstríi, art. sihăstríile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIHĂSTRIA, Mănăstirea ~ v. Vânători-Neamț.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink