SIGILÁRE, sigilări, s. f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; pecetluire; sigilat1. – V. sigila.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIGILÁRE s.f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; sigilat. [< sigila].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIGILÁRE s. pecetluire, pecetluit, sigilat. (~ unui colet.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sigiláre s. f., g.-d. art. sigilării; pl. sigilări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIGILÁ, sigiléz, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SIGILÁ ~éz tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIGILÁ vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat. sigillare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SIGILÁ vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A sigila ≠ a desigila, a despecetlui
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sigilá vb., ind. prez. 1 sg. sigiléz, 3 sg. și pl. sigileáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sigilár adj. m., pl. sigilári; f. sg. sigiláră, pl. sigiláre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink