SIGILÁ, sigiléz, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SIGILÁ ~éz tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIGILÁ vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat. sigillare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SIGILÁ vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A sigila ≠ a desigila, a despecetlui
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sigilá vb., ind. prez. 1 sg. sigiléz, 3 sg. și pl. sigileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink