SFORȚÁRE, sforțări, s. f. Acțiunea de a se sforța și rezultatul ei; opintire, efort, strădanie. – V. sforța.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SFORȚÁRE s.f. Acțiunea de a se sforța și rezultatul ei; opintire, efort. [< sforța].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SFORȚÁRE s. 1. v. opinteală. 2. v. strădanie. 3. efort, încercare, osteneală, silință, strădanie, străduință. (Toate ~ările lui au fost zadarnice.) 4. v. perseverență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sforțáre s. f., g.-d. art. sforțării; pl. sforțări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFORȚÁ, sforțéz, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SFORȚÁ mă ~éz intranz. A depune forță (fizică sau/și intelectuală) în vederea realizării unei acțiuni. /cf. S + a sforța, it. sforzare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFORȚÁ vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it. sforzare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SFORȚÁ vb. refl. a se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. (< it. sforzare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SFORȚÁ vb. 1. v. opinti. 2. v. strădui. 3. v. încerca. 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sforțá vb., ind. prez. 1 sg. sforțéz, 3 sg. și pl. sforțeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink