sfituí, sfituiésc, vb. IV (reg.) a (se) termina.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șfițuí1, șfițuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbăia.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șfițuí2, șfițuiésc, vb. IV (reg.) a lucra din greu.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink