SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFINȚIȘÓR s. (BIS.) 1. sfântuleț, (pop.) sântuleț. 2. (mai ales la pl.) mucenic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFINȚIȘÓR s. v. opt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfințișór s. m., pl. sfințișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink