SFINȚÉNIE s. f. Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFINȚÉNIE f. rel. Însușirea de a fi sfânt, atribuită unei persoane sau unui obiect de biserică. ◊ Cu ~ a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; întocmai. [G.-D. sfințeniei] /a sfinți + suf. ~enie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFINȚÉNIE s. (livr.) sanctitate, (rar) sacralitate, (înv. și pop.) sânțenie, (înv.) sfinție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFINȚÉNIE s. v. consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfințénie s. f. (sil. -ni-e), art. sfințénia (sil. -ni-a), g.-d. art. sfințéniei; pl. sfințénii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink