SFIICIÚNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFIICIÚNE s. 1. v. jenă. 2. v. rușine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfiiciúne s. f. (sil. sfi-i-), g.-d. art. sfiiciúnii; (manifestări) pl. sfiiciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink