SFEȘNICÉL, sfeșnicele, s. n. Diminutiv al lui sfeșnic. – Sfeșnic + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

sfeșnicél, sfeșnicéle, s.n. (reg.) 1. șfeșnic mic, șfeșnicuț. 2. plantă cu tulpina foarte scurtă și cu o singură floare albastră-azurie; cupă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sfeșnicél s. n., pl. sfeșnicéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink