SFĂTUITÓR, -OÁRE, sfătuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sfaturi; povățuitor. [Pr.: -tu-i-] – Sfătui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFĂTUITÓR adj. v. consultativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFĂTUITÓR s., adj. 1. s. v. îndrumător. 2. adj., s. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povățuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povățuitor, (înv.) învățător. (Carte ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfătuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. sfătuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfătuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. sfătuitoárei; pl. sfătuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink