SFĂTOȘÉNIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFĂTOȘÉNIE s. (rar) sfătoșie, (reg.) ocoșag. (~ unui bătrân.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfătoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. sfătoșénia (sil. -ni-a), g.-d. sfătoșénii, art. sfătoșéniei; pl. sfătoșénii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink