SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

sfârcuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sg. și pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink