SFÂRCÂÍRE, sfârcâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sfârcâi și rezultatul ei. – V. sfârcâi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

sfârcâíre s. f., g.-d. art. sfârcâírii; pl. sfârcâíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRCÂÍ vb. v. biciui, priza, smiorcăi, șfichiui, trage.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfârcâí vb., ind. prez. 1 sg. sfârcâi/sfârcâiésc, imperf. 3 sg. sfârcâiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârcâie/sfârcâiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink