sfârșitór, sfârșitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care ajunge să ..., care săvârșește. 2. (s.m.) înfăptuitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

sfârșitór s.m. Răufăcător care distruge totul ◊ „[...] camera închiriată de Grupul «Divertis» [...] a fost vizitată [...] de o echipă profesionistă comandată. «Sfârșitorii» [...] au furat aparatură în valoare de peste 2500 dolari. La plecare, ce nu au putut lua, au distrus, dând foc.” R.l. 21 I 93 p. 1 (din sfârși + tor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink