SFÂRÂITOÁRE s. bâzâitoare, (reg.) sfârâiac, stârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRÂITOÁRE s. v. morișcă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. sfârâitórii; pl. sfârâitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitóri; f. sg. si pl. sfârâitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin [!] care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c´o singură mîna [!] agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink