SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂNTULÉȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sântuleț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sfântuléț s. m., pl. sfântuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink