SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂȘIETÚRĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfâșietúră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink