SEXTÍNĂ, sextine, s. f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe și jumătate, în care aceleași cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofă de șase versuri. – Din fr. sextine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SEXTÍNĂ ~e f. 1) Poezie cu formă fixă, compusă din șase strofe. 2) Strofă compusă din șase versuri. /<fr. sextine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SEXTÍNĂ s.f. (Lit.) Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe, având fiecare șase decasilabe și cu rime repetate de la prima strofă. ♦ Poem sau poezie alcătuită din strofe de șase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al șaselea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SEXTÍNĂ s. f. 1. poezie cu formă fixă, din șase strofe a câte șase dexasilabe și cu rime repetate într-o anumită ordine. ◊ strofă de șase versuri. (< fr. sextine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sextínă s. f., g.-d. art. sextínei; pl. sextíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink